“Tendinta noastra naturala este aceea de a ne controla singuri vietile. Credem ca numai noi si nimeni altcineva nu se va ingriji de interesele noastre.
Desi ne-am intors la Domnul si i-am predat viata Lui, dupa perioade indelungate de fericire, succes, schimbare, drumul parca devine tot mai greu si dificil si Dumnezeu nu mai este aproape. Doamne, unde esti?
In toate aceste dificultati Domnul ne-a zdrobit. Unul cate unul, El a indepartat fiecare deget cu care ne agatam disperati de viata noastra. Unii numesc aceasta zdrobire, altii capitulare, altii predare, iar altii domnia lui Cristos.
Este lucrarea lui Dumnezeu prin care noi recunoastem ca El este suveran peste fiecare aspect al vietii noastre si ca nimic nu trebuie ascuns de El.
Este pregatirea personala, facuta de El in fiintele noastre, ca unei bucati de lut maleabile modelate de mainile Lui pentru a face ceea ce El ne-a poruncit.
Vom fi raniti. Vom fi intristati. Vom suferi. Vom pune intrebari, vom trai in agonie si probabil vom pacatui mai mult datorita maniei in timp ce fiecare deget ne este indepartat de pe ceea ce l-am inclestat. Poate devenim descurajati sau ne confruntam pentru prima data in viata nostra cu disperarea. Ne simtim muribunzi. Ne-am pierdut orice sperantza.
Domnul nu ne-a parasit. El nu-si retrage dragostea de la noi. El nu se leapada de noi. El ne zdrobeste.
Esti la capat de funie?
Este cel mai bun loc in care ai putea fi. Acum Dumnezeu te poate folosi.
Nu sunt un teolog sau erudit, insa sunt foarte constienta ca suferinttza ne este necesara tuturor. In viata mea, cred ca pot spune cu onestitate ca din cea mai adanca suferintza a iesit cea mai puternica convingere a prezentei si a dragostei lui Dumnezeu.”
(Elisabeth Elliot)
